Biserica cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena din Limpeziș își are începuturile între anii 1887 și 1888, când a fost ridicată de primii credincioși stabiliți în noul sat, la acea vreme aproximativ șaizeci de familii. Prima mențiune documentară datează din această perioadă, marcând și înființarea Parohiei Limpeziș ca unitate distinctă de comuna Cioranca. Inițial, parohia a fost subordonată celei din Movila-Banului și deservită de preotul Vasile Ionescu, devenind autonomă abia în 1928, odată cu numirea preotului Iliescu Gheorghe. Lăcașul de cult a fost sfințit pentru prima dată în anul 1888, în timpul păstoririi preotului Vasile Ionescu.
Construită din cărămidă și piatră de râu adusă de negustorii din zona Pietroasele, biserica are forma unei cruci, cu o lungime de 29 de metri și o lățime de 8 metri, completată de un pridvor. Deși arhitectul și pictorii inițiali rămân necunoscuți, stilul arhitectural păstrează trăsături specifice construcțiilor bisericești românești din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, sugerând posibila existență a unei biserici mai vechi pe acest loc. Până în 1928, clădirea ajunsese într-o stare avansată de degradare, ceea ce a determinat comunitatea, sub îndrumarea preotului Iliescu Gheorghe, să demareze ample lucrări de consolidare.
Între anii 1936 și 1941, sub supravegherea arhitectului Grigorescu din Buzău, biserica a fost reparată din temelii. Lucrările au inclus refacerea turlei și a acoperișului, consolidarea și tencuirea pereților, toate costurile fiind acoperite din donațiile enoriașilor. Zidirea interioară a cunoscut, de asemenea, mai multe etape de înnoire. Pictura originală, grav deteriorată, a fost refăcută în 1969, sub păstorirea preotului Ion Constantin. Ulterior, între anii 1980 și 1988, întregul lăcaș de cult a fost împodobit cu pictură în tehnică de frescă, realizată de pictorița Liliana Enache. La finalizarea acestor ample lucrări, biserica a fost resfințită la data de 6 noiembrie 1988, slujba fiind oficiată de P.S. Arhimandrit – vicar Gherasim.
Viața parohiei este susținută de o serie de anexe și proprietăți dezvoltate de-a lungul timpului. Casa parohială a fost construită în 1971 de către părintele Ion Constantin. Mai recent, între 2009 și 2017, cu sprijinul autorităților locale și județene, au fost ridicate o casă praznicală și o clopotniță cu capelă. Parohia deține și un cimitir de 1,6 hectare, situat în afara satului, iar după Revoluție a recuperat terenurile confiscate de regimul comunist, ajungând în prezent la o suprafață totală de 12,46 hectare în proprietate.
Pe lângă patrimoniul imobiliar, parohia deține și valori culturale și spirituale importante. În curtea bisericii se află un monument dedicat eroilor căzuți în războaie. Comunitatea beneficiază de o bibliotecă pentru Sfântul Altar și de o bibliotecă separată pentru copii, inaugurată în 2007, cu un fond de carte laică adaptat programelor școlare. Printre obiectele de preț se numără icoane vechi, cărți de cult și o însemnare valoroasă descoperită pe filele unei Liturghii datând din 1860.
De la înființare și până în prezent, parohia a fost condusă de o succesiune de preoți dedicați. După preotul Vasile Ionescu, a urmat Iliescu Gheorghe (1928-1969), Ion Constantin (1969-1989) și Nedelcu Florin (1989-2004). Din august 2004, parohia este păstorită de preotul Ionuț-Emanuel Tudose, alături de doamna preoteasă Ecaterina Tudose. La slujirea bisericească au contribuit, de-a lungul anilor, și cântăreții bisericești Ștefan Popescu (cca. 1900-1934), Gheorghe Iordache (1934-1989) și Gheorghe Manole (1989-2000), iar din anul 2000, acest rol este îndeplinit de Marius Corbu.
