Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a decedat la vârsta de 95 de ani la Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. Agrippa Ionescu din București, după ce starea sa de sănătate s-a deteriorat semnificativ în ultimele zile. Ion Iliescu era internat din 9 iunie, fiind diagnosticat cu cancer pulmonar, iar starea sa s-a agravat rapid, ajungând în stare critică din cauza disfuncțiilor multiple de organe și a severei insuficiențe respiratorii.
Ion Iliescu a fost o figură centrală în politica românească, fiind președintele României în perioadele 1990-1996 și 2000-2004. De-a lungul carierei sale, a fost un personaj controversat, acuzat de orchestrarea Revoluției din 1989 și de implicarea în mineriadele din anii ’90. Documente recente au dezvăluit că Iliescu și Silviu Brucan ar fi cerut ajutor militar din partea URSS în decembrie 1989, în contextul evenimentelor revoluționare.
Iliescu a fost membru fondator al Frontului Salvării Naționale (FSN), care a evoluat în diverse formațiuni politice, culminând cu Partidul Social Democrat (PSD). După Revoluție, FSN a câștigat primele alegeri libere cu o majoritate covârșitoare, iar Iliescu a devenit președinte interimar al României. Sub conducerea sa, România a trecut printr-o tranziție complicată către democrație și economie de piață, menținând totodată legături strânse cu Rusia.
În timpul mandatelor sale, Iliescu a avut un rol esențial în redactarea noii Constituții a României și în aderarea țării la NATO. De asemenea, a promovat reformele sociale și economice și a avut o influență majoră în politica internă și externă a României, inclusiv în relațiile cu Uniunea Europeană. În 2003, sub mandatul său, România a înființat Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România, sub conducerea lui Elie Wiesel.
Ion Iliescu a fost senator în Parlamentul României între 1996-2000 și după încheierea mandatului de președinte a revenit ca senator în 2004, conducând grupul parlamentar al PSD. În 2005, a fost numit președinte de onoare al PSD, continuând să fie o voce influentă în politica românească până la retragerea sa din viața publică. Moartea sa marchează sfârșitul unei ere în politica românească, lăsând în urmă o moștenire complexă și controversată.
