Încă din dimineața de după primul tur al alegerilor prezidențiale începusem să mă consolez cu ideea că, din nou, voi fi pus în situația de a alege răul cel mai mic și că noi, românii, trăim într-o spirală a finalelor prezidențiale între două rele. Dacă aș fi scris acest text pe 25 noiembrie, aș fi spus că nu a fost de ajuns că am trăit meciurile Iliescu-Vadim, Băsescu-Năstase, Băsescu-Geoană, Iohannis-Ponta și Iohannis-Dăncilă, acum trebuie să îl trăim pe cel dintre Lenuța de la capul satului și Călin file de poveste… de prost gust. La aceeași dată, dacă diagnosticul politic al candidatei progresiste mi-ar fi fost mai ușor de pus, în cazul „independentului” aș fi spus că este de competența unor specialiști învățați să trăiască printre pacienți în cămăși (nu verzi, cum ar dori Georgescu) de forță, scrie opiniabuzau.ro.
Numai că… citește articolul integral pe opiniabuzau.ro.
