De la Viperești la Academia Română | Destinul profesorului Ștefan Bârsănescu

Ștefan Bârsănescu (6 martie 1895, comuna Viperești, județul Buzău – 6 noiembrie 1984, Iași) a fost academician, pedagog și una dintre personalitățile de seamă ale educației românești.

Școala primară a urmat-o în comuna natală, apoi studiile secundare la Buzău și la Seminarul „Sfântul Andrei” din Galați, unde și-a luat bacalaureatul în 1916. A urmat Universitatea din Iași, obținând licența în Drept (1919) și în Filosofie (1921). În același an a promovat și capacitatea în Pedagogie. În 1925 și-a susținut doctoratul în filosofie și pedagogie cu teza „Emile Boutroux – viața, opera și filosofia sa”. Este considerat promotorul pedagogiei culturii, fiind unicul reprezentant autentic și consecvent al acestui curent în România.

Cariera sa didactică s-a desfășurat în special la Iași: profesor la Liceul Internat și Liceul Național (1921–1923), profesor și director al Școlii Normale „Vasile Lupu” (1921–1933), asistent universitar la catedra de Psihologie (1923–1933), apoi profesor consultant de Pedagogie (din 1933). Între 1948 și 1952 a fost înlăturat din învățământ de regimul comunist, lucrând ca laborant la Politehnică și apoi la Institutul pentru Perfecționarea Personalului Didactic (1955–1956). Revenit în Universitatea din Iași, în 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Opera sa numără 30 de volume, 16 manuale pentru ciclurile primar, gimnazial și liceal și peste 600 de articole și studii publicate în țară și în străinătate. Printre cele mai importante lucrări se numără: „Pedagogia” (1932), „Didactica” (1935), „Tehnologia didactică” (1939), „Pedagogia practică” (1946), „Pagini nespuse din istoria culturii românești” (1971) și „Medalioane pentru o pedagogie a modelelor” (1983).

Ștefan Bârsănescu a fost inițiatorul și autorul primei epistemologii pedagogice din România, al primului studiu comparativ amplu privind politicile culturale, al primei lucrări românești de pedagogie practică și al primei lucrări sistematice de pedagogie agricolă.

În semn de recunoaștere, a fost declarat post-mortem Cetățean de Onoare al Municipiului Buzău.