Fuego, pe numele său complet Paul Surugiu, este unul dintre marii artiști ai României. FANATIK a avut onoarea de a sta de vorbă cu Fuego, de a depăna amintiri și de a afla lucruri inedite din viața acestuia. Ne-am dorit să aflăm ce sentimente îl încearcă în pragul sărbătorilor Pascale, cum era copilăria pentru el, ce amintiri i-au rămas în suflet, dar și ce proiecte inedite pregătește fanilor săi.
Fuego, amintiri de Paște! Dezvăluiri de senzație ale artistului
FANATIK a stat de vorbă cu Fuego, chiar în preajma sărbătorilor Pascale. Artistul ne-a povestit cum era Paștele în copilăria lui și cum era atmosfera de acasă. Am depănat amintiri și am trecut în revistă momente memorabile din viața și din cariera sa.
Fuego ne-a dezvăluit ce planuri artistice are în viitorul apropiat, cum a fost copilăria cu lipsuri, ce urme și-au lăsat povețele părinților în modelarea lui, ca om, dar și multe alte lucruri pe care cu siguranță fanii acestuia nu le știau!
Fuego, nostalgic de Paște: ”Evit să am manifestări”
Se apropie Paștele. Ce sentimente vă încearcă în această perioadă? Cum rememorați copilăria din această perioadă? Cum erau zilele de sărbătoare la dumneavoastră în familie, atunci când erați mic?
– Se întâmplă ca de Paște să fiu mai… nostalgic. De Crăciun, în ultimii 18 ani, cu excepția pandemiei, am fost pe scenă, în concerte. De Paște evit să am manifestări. Prefer să-mi găsesc fragmente de liniște alături de oameni dragi, să fiu calm și să mă gândesc la ce am de făcut, încărcându-mi bateriile. În copilărie, fiind alte vremuri atunci, acum vreo 30 și ceva de ani, totul avea un alt farmec și noi acordam o altă atenție sărbătorilor, pentru că erau într-adevăr evenimente majore. Ai mei erau în priză continuă cu pregătirile. Îmi amintesc că ieșeam la scuturat covoare, se făcea curățenie generală, se gătea, ne pregăteam intens.
Fuego: „Eram fascinați de Înviere”
Mai apoi, în prima zi, mergeam la bunici, stăteam la masă. A doua zi mergeam la Udat, un obicei tradițional din zona Ardealului, prin care se merge din ușă-n ușă și se stropesc fetele de către băieți cu parfum. Iar noi căutam zile întregi colonie ca să avem ce uda. Nu știu să descriu cu exactitate, dar era o feerie. Apoi mergeam la biserică, toată Săptămâna Mare, la Denii, cântam la strană. Eram fascinați de Înviere, de luatul Luminii și de toată aventura de a reuși să ajungem cu Lumina acasă, să nu o stingă vântul. Azi nu mai e la fel, dar cred eu că farmecul sărbătorii nu stă neapărat în ce faci, ci în persoanele alături de care petreci acele clipe!
Care sunt preparatele de care nu vă dezlipiți niciodată de sărbători? Ce vă place cel mai mult să mâncați?
– Eu sunt prin definiție un gurmand și am crescut în forma asta. Nu fac nazuri prea mari la mâncare, iubesc preparatele tradiționale românești. Iubesc să mănânc, ca o plăcere, ca un ritual în care ne bucurăm de ce avem în fața noastră, cu ca o necesitate. Pentru că suntem în perioada pascală, nu există sărbători de Paște fără pască și cozonac.
Chiar dacă la noi în Ardeal se face mai puțin pasca, de când sunt la București, sunt mare fan și nu lipsește niciodată. La fel e și cu cozonacul. Nu mănânc drob de miel sau friptură de miel. Nelipsita salată de boeuf este mereu un preparat la care nu aș putea să renunț fără să gust măcar puțin. Îmi place să mănânc tot ce e gustos și preparat cu dragoste.
Fuego, ajutor de nădejde în bucătăria mamei, în pragul sărbătorilor
Făceați boacăne prin bucătărie atunci când mama dumneavoastră gătea de sărbători? Sau o ajutați?
– Am fost un copil plin de energie și nu prea stăteam locului, dar chiar și așa, eram fascinat de tot ce înseamnă gătit și eram atent la ce se face. Mai dădeam o mână de ajutor și încercam, pe cât se poate, să fiu util. Ori curățam legumele, ori tăiam la salata de boeuf, ori ajutam cu vasele, ori mergeam să mai iau câte ceva.
Multe din preparatele tradiționale, de Paști sau de Crăciun, erau făcute de tata, care îmi dădea niște secrete pe care le țin minte și azi. Cert este că la noi în casă era armonie, se gătea cu dragoste, eram cu toții entuziasmați de zilele care urmau să vină. Am trăit într-o atmosferă trainică, benefică și eram implicat de ai mei în fiecare activitate, fie că erau decizii mai importante sau ceva de ajutat la bucătărie. Asta mi-a ajutat pe parcurs, pentru că am înțeles astfel că cea mai importantă parte din legăturile cu oamenii de lângă noi este comunicarea eficientă.
Marele debut de la Mamaia a fost cu ghinion pentru Fuego
Cum rememorați prima dumneavoastră apariție pe scenă, cea din anul 1993, de la Festivalul de Muzică de la Mamaia? Ce ați simțit atunci?
– Nu a fost aceea prima apariție pe scenă. Eu am urcat prima oară pe o scenă mare, în fața unui public adevărat, la Turda, pe la vreo 10 ani, apoi la Cântarea României. Dar la Mamaia a fost un debut oficial, un debut care a contat pentru parcursul meu ulterior și care mă introducea cumva în lumea artistică, deși mai participasem la festivaluri mari prin țară.
Mi-aduc aminte că acest debut a fost cu ghinion, cumva. Seara de interpretare nu a fost difuzată la TVR, pentru că a venit o furtună puternică și astfel s-a oprit transmisia, deși noi în sală am cântat. A doua seară am fost parte a recitalului profesorul …
Citește articolul integral pe fanatik.ro
