Într-un context global marcat de schimbări climatice, pierderea biodiversității și instabilitate geopolitică, conservarea resurselor genetice vegetale este o prioritate crucială. Seiful Global de Semințe Svalbard, cunoscut drept „Depozitul Apocalipsei”, reprezintă o inițiativă ambițioasă menită să protejeze patrimoniul agricol al planetei. Situat pe o insulă izolată din Arhipelagul Svalbard, Norvegia, la doar 1.300 km de Polul Nord, acest depozit subteran găzduiește peste 1,2 milioane de eșantioane de semințe din întreaga lume, fiind conceput ca o „Arcă a lui Noe” modernă pentru a face față dezastrelor naturale, războaielor sau cataclismelor climatice.
Cu toate acestea, Banca de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) din Buzău a refuzat o solicitare venită din partea Norvegiei pentru a trimite semințe românești în acest depozit. Decizia, explicată de directorul instituției, Costel Vînătoru, scoate la iveală provocări legislative, tehnice și logistice care împiedică participarea României la acest proiect global.
Potrivit lui Costel Vînătoru, refuzul BRGV Buzău se bazează pe trei motive principale:
– Lipsa unui acord guvernamental: Trimiterea resurselor genetice românești în afara țării necesită un acord oficial la nivel guvernamental. „Nu îmi permit, la nivelul meu, să trimit resurse importante ale țării fără acordul statului român”, a declarat Vînătoru pentru AGERPRES. În absența unui cadru legal clar, BRGV nu poate autoriza transferul.
– Lipsa unei instituții conforme cu standardele FAO: România nu dispune de o bancă de resurse genetice care să funcționeze conform normelor Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a ONU. Acest lucru complică relațiile de schimb internațional și ridică probleme de compatibilitate cu standardele globale.
– Nevoia de amprentare genetică: Semințele trimise în Depozitul Svalbard trebuie să fie amprentate genetic pentru a le confirma autenticitatea și apartenența la patrimoniul românesc. Fără această amprentare, există riscul ca resursele să nu mai fie recunoscute ca fiind ale României. Deși BRGV Buzău deține tehnologia necesară, lipsa personalului și a serverelor de mare capacitate pentru stocarea datelor genetice încetinește procesul.
Solicitarea Norvegiei, formulată în 2024, a fost descrisă ca „insistentă”, dar BRGV a refuzat „diplomatic” din cauza acestor impedimente.
BRGV Buzău dispune de aparatură de ultimă generație pentru amprentarea genetică și a inițiat pași pentru crearea unei biblioteci virtuale a genelor. Totuși, lipsa personalului calificat și a infrastructurii pentru stocarea datelor limitează progresul. „Avem personal redus care nu poate ține pasul cu numărul mare de resurse pe care le avem și avem nevoie de servere pentru stocarea acestor informații”, a explicat Vînătoru.
În ceea ce privește soluțiile, directorul BRGV propune extinderea rețelei de bănci de resurse genetice în România, specializate pe domenii precum legumicultura, viticultura, pomicultura sau flora spontană. Deși un depozit similar celui din Svalbard nu este fezabil financiar pentru România, Vînătoru consideră că statul ar putea investi în bănci tematice pentru conservarea resurselor autohtone. „Ar trebui să facem bănci de resurse genetice pe domenii. În afara țării, Germania are o bancă pentru conservarea raselor de albine, iar Spania una pentru soiuri de trandafir. Noi nu avem astfel de bănci”, a adăugat acesta.
BRGV Buzău este singura instituție de acest tip din România, având ca obiectiv cunoașterea genotipică și fenotipică a resurselor genetice vegetale, precum și conservarea acestora pe termen scurt, mediu și lung, atât ex situ, cât și in situ. Instituția respectă legislația internațională, dar se confruntă cu lipsa resurselor necesare pentru a atinge standardele globale.
Refuzul de a trimite semințe în „Depozitul Apocalipsei” reflectă nu doar limitările actuale, ci și o preocupare pentru protejarea patrimoniului genetic românesc. „Sperăm să se înțeleagă importanța acestui proiect. Depozitul din Svalbard este o investiție colosală, gândită pentru a conserva resursele întregului Pământ, dar noi trebuie să ne concentrăm pe protejarea resurselor noastre”, a concluzionat Costel Vînătoru.
