Ascuns între pădurile dese ale comunei Colți, din județul Buzău, cătunul Mățara mai trăiește prin amintiri, prin ecouri ale unui trecut vibrant și prin cei șase locuitori care încă îi păzesc liniștea. Odinioară o așezare plină de viață, cu peste 50 de familii, astăzi Mățara este un punct pierdut între dealuri, necunoscut chiar și GPS-ului, dar viu în inimile celor care nu au plecat.
Localnicii rămași duc o viață simplă, cu apă din fântână, panouri solare în locul rețelei electrice, și amintiri care le țin de cald în serile reci. „Nu avem frigider, televizor, aragaz. Avem un aparat de radio și aer curat cât cuprinde”, povestește Gica Moise, în vârstă de 81 de ani. „Când vine copilul îmi arată pe telefon câte ceva, că noi aici nu mai avem cum.”
Comuna Colți este renumită pentru chihlimbarul de Colți și vestigiile rupestre din Ținutul Buzăului – sit UNESCO din 2022. Dar dincolo de faima geologică, viața reală a oamenilor care încă locuiesc în aceste așezări izolate are un alt tip de valoare: autenticitatea.
Ștefan Moise, fiu al satului, revine frecvent în gospodăria părintească: „Mai suntem vreo patru familii, șase persoane în total. Cei tineri au plecat la oraș, bătrânii au murit. Cătunul nu apare pe hartă, nici pe GPS, iar cel mai apropiat magazin e la doi kilometri.”
Accesul la cătun se face greu, prin păduri și drumuri de pământ, dar autoritățile locale au făcut pași importanți. Primarul comunei Colți, Ștefan Gheorghe, a anunțat recent instalarea a patru panouri fotovoltaice mari: „Asigură curent pentru becuri, frigidere, un televizor. Oamenii au fost emoționați, unii au plâns când au aflat. E prima oară când au așa ceva.”
În prezent, comunitatea este vizitată periodic de turiști pasionați de off-road, dar și de liniștea de altădată. Totuși, sălbăticia își spune cuvântul: „Mai vin urși, vulpi, mistreți. Uneori sunt mai mulți urși decât oameni”, spune în glumă un localnic.
Cătunul Mățara rămâne un simbol al României rurale profunde, al satului care, deși uitat de lume, nu se lasă uitat. Aici, între dealuri tăcute și case părăsite, se simte cum „veșnicia s-a născut la sat”.
