Gheorghe Gh. Costa-Foru
(26 octombrie 1821, Joseni – 28 noiembrie 1876, București)
Om de știință, profesor, vestit avocat. A urmat Colegiul „Sfântul Sava" (1831-1839), iar cu o bursă de la Eforia Școalelor, a plecat la Paris (1844-1850), unde și-a susținut doctoratul în Drept, devenind cel de-al patrulea român care a obținut acest titlu în Franța.
A fost membru al Societății studenților români din Paris (1845) și a participat la Revoluția din februarie 1848 din capitala Franței. A funcționat ca judecător la Tribunalul Ilfov, la Curtea Apelativă de Comerț și, ulterior, a devenit consilier la Curtea de Casație și profesor la Școala de Drept din cadrul Colegiului „Sfântul Sava". A fost și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.
Costa-Foru a fost un susținător activ al înființării Universității din București și a dispus deschiderea a cinci școli de fete în București. Începând cu 25 decembrie 1859, odată cu înființarea Facultății de Drept din București, a predat Dreptul civil și, în anul 1863, a fost inclus în Comisia Instrucțiunii Publice, responsabilă cu elaborarea noului proiect de lege privind obligativitatea și gratuitatea învățământului.
La 4 iunie 1864, când s-a deschis oficial Universitatea din București, Costa-Foru a fost ales rector, funcție pe care a deținut-o până la 26 martie 1871. Militant unionist, a sprijinit candidații Partidei Naționale pentru Adunarea Electivă și a fost ales deputat.
În cariera politică, a ocupat mai multe funcții importante:
- Ministru de Interne (13 iulie 1860 – 11 aprilie 1861)
- Ministru ad-interim la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii (11-14 martie 1871)
- Ministru ad-interim la Justiție (8 iunie 1871 – 28 octombrie 1872)
- Ministru de Externe în cabinetul Lascăr Catargiu (11 martie 1871 – 30 martie 1876)
- Agent diplomatic la Viena (mai 1873 – iulie 1876)
Constantin Gh. Costa-Foru, fiul său, a fost un magistrat, ziarist și publicist de mare talent, născut la București, dar a petrecut o parte din viață în comuna Berca, județul Buzău, unde a și decedat. El și-a continuat studiile în străinătate la Heidelberg, Germania și apoi la Paris.
Înainte de a muri, Constantin Gh. Costa-Foru, inspirat de credințele politice și sociale ale tatălui său, a mărturisit:
„După ce m-am silit înainte a fi un bun naționalist, acum un bun patriot (…) să ajung a muri în pielea unui bun european, cetățean al Patriei pe care o întrevăd în speranțele mele: Patria Statelor Unite ale Marii Republici Europene.”
