Adevăratul babic de Buzău | Rețeta care l-a cucerit pe Napoleon

Babicul de Buzău, un salam de casă picant și gustos, este un preparat cu o istorie fascinantă, adus pe meleagurile noastre de sârbi. Legenda spune că împăratul Napoleon, în retragere după campania din Rusia, a fost impresionat de gustul său în timpul unei cine în casa boierului Vernescu din Buzău. Drept recunoștință, Napoleon ar fi primit în dar 20 de babici și i-ar fi scris boierului câteva rânduri de mulțumire.

Prepararea babicului necesită o încăpere răcoroasă și bine aerisită, fără expunere directă la soare. Dacă rețeta este urmată cu strictețe, babicul poate fi păstrat până la un an într-un loc întunecos și aerisit. Ingrediente necesare includ pulpă de vițel și de porc, boia dulce și iute, sare și intestin subțire de mânzat.

Carnea proaspătă se toacă și se lasă la răcit într-o covată de lemn, timp în care se adaugă boia dulce și se frământă. După mai multe ore de odihnă și încă două frământări ulterioare, se adaugă sare și boia iute, iar compoziția se transformă în chiftele care se frig pe jar. Membrana pentru babic, intestinul subțire de mânzat, trebuie să fie bine curățată și pregătită înainte de umplere.

Umplerea intestinului se face cu o mașină de tocat dotată cu o pâlnie mare, iar batonul de babic rezultat trebuie să aibă aproximativ 40 cm lungime. După umplere, babicul este călcat pentru a elimina bulele de aer și este pus la presat între planșe de lemn, cu greutăți deasupra. După câteva zile de uscare, babicul poate fi afumat la fum rece.

Babicul de Buzău servește ca aperitiv delicios, dar poate fi și un ingredient savuros în diverse preparate culinare, precum ciorbe, omlete sau tocane, adăugând un gust picant și autentic.