Prezent la numeroase manifestări organizate de Biblioteca Județeană „V. Voiculescu” – cum este cea din 1988 dedicată localității de care era atât de atașat, cu ocazia Salonului Literar 200, în care a compus și o poezie cu titlul , dedicată localității de care era atât de atașat-, marele poet a cunoscut mișcarea culturală buzoiană și s-a îndrăgostit de Munții Buzăului prin intermediul bunului său prieten, Bucur Chiriac.
Însuși Marin Sorescu a scris că iubea Buzăul atât de mult încât s-ar fi putut numi . Poposea frecvent la Gura Teghii, la invitația fostei bibliotecare a comunei, Ileana Posea, și la Nehoiu, la casa soților Vintilă (un adevărat loc de cultură, pe unde treceau și Tudor Gheorghe, Benone Sinulescu, Ion Dolănescu, Cela Neamțu etc), acolo unde astăzi se află o placă comemorativă dedicată lui Marin Sorescu. Întâlnirile culturale cu buzoienii au rămas și în memoriile scriitorului. care a consemnat 1 februarie 1996 :„Am călătorit destul de mult, dar parcă tot Buzăul mă atrage mai tare și mai tare, cu magnetul său miraculos, cu miez de fier moale. Aș putea să mă numesc buzoian, prin adopțiune, nu atât datorită numărului mare de descinderi în zonă, cât mai ales, datorită intensității trăirilor de aici. (…) Am înnoptat la Nehoiu, la Gura Tegii, stând de vorbă cu stelele și cu cioplitorii de șiță, ascultând eresurile tainice, care l-au înfiorat atât, pe magul în suferință Vasile Voiculescu. Fascinat de chihlimbarul priveliștilor și de priveliștea chihlimbarului, de Vulcanii Noroioși, cu pulsația lor din adâncuri, de istoria creștină, străveche, de vraja Mănăstirii Ciolanu – mă simt de-al locului, capabil să contemplu, aici, drept, la infinit, Curbura Carpaților”.
Biblioteca Județeană „V. Voiculescu” pune la dispoziție buzoienilor multe dintre volumele publicate de Marin Sorescu, majoritatea însoțite de dedicații cu autograful autorului.
