Generalul Traian Epure s-a născut la 3 aprilie 1869, la Bârlad, plasa Târgului, județul Tutova, ca fiu al magistratului Iancu și al Smarandei.
Și-a început cariera militară ca soldat voluntar în cadrul Regimentului 12 Infanterie. La 1 noiembrie 1891, îl găsim elev-subofițer la Școala de Subofițeri de la Bistrița, pentru ca, la 30 august 1893, având gradul de sublocotenent, să fie repartizat la Regimentul 12 Infanterie „Cantemir”. A urmat Batalionul 1 Vânătoare (28 noiembrie 1895) şi gradul de locotenent, când a servit în cadrul Regimentul 24 infanterie „Constanța” (8 aprilie 1896) și Batalionul 6 Vânători (1 octombrie 1896). A fost atașat pe lângă Institutul Geografic al Armatei (1 februarie 1899) și încadrat la Regimentul 12 Infanterie „Cantemir” (16 februarie 1899) şi Regimentul 20 „Teleorman” (1 aprilie 1904). A servit, apoi, în grad de căpitan, la Batalionul 2 Vânători „Regina Elisabeta”(16 martie 1906) şi Regimentul 8 Infanterie „Buzău” (19 octombrie 1910). În perioada 1 aprilie 1910 – 1 iulie 1911 a îndeplinit funcția de inspector la Școala Normală de Învățători din București.
Ca maior, a fost încadrat la Regimentele 18 Infanterie „Gorj” (24 aprilie 1911), Regimentul 40 Infanterie „Călugăreni” (1 octombrie 1911) şi Regimentul 76 Infanterie (16 iulie 1914). Cu Regimentul 40 Infanterie „Călugăreni” a participat la campania din 1913 în cel de-Al Doilea Război Balcanic.
Primul Război Mondial l-a găsit cu gradul de locotenent-colonel, la comanda Batalionului 3 Vânători (10 mai 1916). La 1 noiembrie 1916, avansat la gradul de colonel, i s-a încredințat comanda Regimentului 3 Vânători şi apoi, la 1 septembrie 1917, a Brigăzii 3 Infanterie, din Divizia 2 Infanterie a Armatei a II-a române, comandate de generalul Alexandru Averescu.
La data de 10 mai 1918 a fost avansat la gradul de general, când i s-a încredințat comanda Diviziei 2 Infanterie, aflată în Basarabia, pe linia Nistrului. Calitățile sale de mare militar și om îl vor recomanda și la comanda Diviziei 5 Infanterie (1 octombrie 1921).
Locotenent-colonelul Nicolae Petala, comandantul Regimentului 40 Infanterie „Călugăreni” îl prezinta ca un „[…] camarad foarte bun care s-a făcut a fi iubit și stimat de toți. Foarte mult spirit militar. Este un ofițer superior demn, mândru de cariera sa, moral în viața publică, ca și în cea privată”. În timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic „[…] a dat dovadă de vigoare și rezistență […] în conducerea trupei pe teren a dovedit foarte bune aptitudini militare”.
În timpul Primului Război Mondial, locotenent-colonel Traian Epure, comandant al Regimentului 3 Vânători, din cadrul Diviziei a 6-a, a activat în zona „Vama Buzăului-Feldioara, până către dealurile Homorod, unde rezistenţa trupelor austro-ungare oprise înaintarea românilor. […] locotenent-colonelul Traian Epure a acționat cu energie şi a apărat cu îndârjire tentativa inamicului de a străpunge linia de apărare în această parte, care ar fi dus la tăierea retragerii trupelor române care acţionau în șesul Munteniei şi ar fi întors apărarea pe restul frontului din zona Carpaţilor Munteniei. Această prodigioasă activitate desfăşurată în situaţia grea în care se aflau, populaţia satelor de pe Valea Buzăului l-a supranumit «apărătorul Văii Buzăului»”.
La 1 aprilie 1929, generalul Traian Epure a fost trecut în rezervă, iar la 1 ianuarie 1937 a fost trecut în retragere.
Generalul Traian Epure s-a căsătorit la data de 4 decembrie 1903 cu domnișoara Smaranda Șișman. A avut patru copii, trei băieţi şi o fată. Doi dintre băieţi, Ion şi Constantin, vor urma cariera militară.
A încetat din viață la data de 27 octombrie 1940, în sanatoriul Sf. Vincent de Paul din București, fiind înmormântat în Cimitirul Eroilor din curtea Bisericii Diviziei 5 Infanterie Buzău, ulterior osemnintele fiind stramutate la Bucuresti.Începănd cu anul 2019, o stradă din Municipiul Buzău îî poarta numele.
