57 de ani de la moartea lui Mircea T. Bădulescu | O școală din Buzău îi poartă numele

 Mircea T. Bădulescu, un erou al cerului și un aviator de excepție, născut în orașul Buzău la 1 noiembrie 1917.

Bădulescu și-a început parcursul educațional la Școala primară de băieți nr. 2, care astăzi poartă numele de Școala Gimnazială „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu”. În urma unui examen fizic și teoretic susținut cu succes, la 1 septembrie 1939, tânărul Mircea a intrat în prestigioasa Școala Militară de Ofițeri de Aviație Regele Carol al II-lea de la Cotroceni-București.

Cu un spirit curajos și devotament pentru țara sa, Mircea T. Bădulescu a fost înălțat la gradul de sublocotenent aviator la 10 mai 1941. După o pregătire intensivă în zbor la Ghimbav-Brașov, a devenit pilot de observație pe avionul I.A.R. 38 la 10 noiembrie 1941, fiind declarat apt să execute misiuni de război.

Momentul botezului său în focul luptei a avut loc la 23 august 1942, în timpul bătăliei de la Stalingrad, când a devenit pilot pe un avion IAR 37. A executat 78 de misiuni de observație și bombardament, dovedindu-și calitățile și curajul în fața pericolelor.

La 6 iunie 1943, a fost brevetat pilot pe avionul J.U. 87-STUKAS de bombardament în picaj, consolidându-și expertiza în domeniu. În calitate de comandant de patrulă și apoi de escadrilă, a continuat să conducă misiuni de bombardament în picaj, efectuând aproximativ 230 de astfel de misiuni.

Unul dintre momentele remarcabile din cariera sa a avut loc în ziua de 29 august 1944, când a executat 3 misiuni de bombardament și atac la sol contra convoaielor germane de pe Dunăre, distrugând două bacuri și avariind un al treilea.

La 12 septembrie 1944, în ciuda faptului că a fost incendiat în timpul unei misiuni, Mircea T. Bădulescu a reușit o aterizare forțată, salvându-și echipajul. În perioada 22 septembrie – 10 octombrie 1944 și în ziua de 15 octombrie 1944, a continuat să lupte în Transilvania, atacând tancurile inamice și distrugând două dintre ele la cota 443. Între 20–25 decembrie 1944, a bombardat gările și trenurile inamice din Filakowo-Lucenec-Poltar.

Pentru curajul și sacrificiile sale în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Mircea T. Bădulescu a fost decorat și răsplătit pentru serviciul său adus țării. Astăzi, moștenirea sa rămâne vie în inimile tuturor celor care îl cunosc și în istoria eroică a aviației române.

În 1951, regimul comunist l-a trecut în rezervă pe Mircea T. Bădulescu, conferindu-i gradul de căpitan aviator. Confruntat cu dificultăți în găsirea unui loc de muncă stabil, Bădulescu a fost nevoit să se angajeze în domeniul agricol după numeroase căutări.

A urmat cursurile Facultății de Economie Agrară la I.S.E.P. (A.S.E.) și și-a construit ulterior o carieră în domeniul agricol, ajungând să ocupe funcții de conducere la Trustul GOSTAT al Direcției Agricole a Județului Prahova.

Mircea T. Bădulescu se singe din viață la 19 iunie 1967,  într-un grav accident rutier. În timpul unei deplasări de serviciu în comuna Nucet (Dâmbovița), împreună cu alți patru colegi și șoferul Trustului GOSTAT Ploiești, autoturismul I.M.S. în care se aflau a fost implicat într-un accident tragic la un pasaj de trecere la nivel cu calea ferată, fără barieră.