Canalul Dunăre – Marea Neagră, considerat una dintre cele mai mari realizări inginerești ale României moderne, continuă să impresioneze prin amploarea sa, dar și să provoace reflecție asupra prețului uman plătit pentru construcția sa.
Situat în sud-estul țării, canalul leagă Fluviul Dunărea de Marea Neagră, scurtând traseul maritim între Europa Centrală și litoralul pontic cu peste 400 de kilometri. Este al treilea cel mai mare canal artificial din lume, după Canalul Suez și Canalul Panama.
Un proiect început cu decenii în urmă. Primele planuri pentru realizarea unei astfel de legături navigabile au fost formulate încă din secolul al XIX-lea. Însă lucrările propriu-zise au început în anul 1949, în timpul regimului comunist, sub conducerea Partidului Muncitoresc Român. Prima etapă a construcției a fost abandonată în anii ’50, dar proiectul a fost reluat în 1973 și finalizat în 1984.
Pe parcursul anilor de muncă, au fost excavate peste 300 de milioane de metri cubi de sol – o cantitate mai mare decât cea necesară pentru Canalul Suez. Canalul are o lungime de 64,4 kilometri, o adâncime de circa 7 metri și permite navigația navelor de până la 5.000 de tone.
O realizare cu un preț dureros. Construcția canalului a fost marcată de utilizarea masivă a muncii forțate, inclusiv a deținuților politici. Mii de oameni au fost internați în coloniile de muncă de pe traseul canalului, în condiții extrem de dure. Mulți dintre aceștia și-au pierdut viața, iar amintirea acelor suferințe persistă în conștiința colectivă.
Canalul a fost inaugurat oficial la 26 mai 1984, în prezența conducerii comuniste de la acea vreme, fiind prezentat drept o mare victorie a socialismului românesc.
Importanță economică și strategică. În ciuda trecutului său dificil, Canalul Dunăre – Marea Neagră este astăzi un element esențial al infrastructurii de transport din România. Este utilizat intens pentru transportul de mărfuri, dar și pentru irigații și producerea de energie hidroenergetică.
Prin conectarea Dunării cu portul Constanța, canalul facilitează comerțul între Europa Centrală și de Est și piețele internaționale, jucând un rol important în cadrul coridoarelor de transport pan-europene.
