(1831/1830?, Târgoviște – 30 decembrie 1898, București) a fost mare proprietar, politician liberal, deputat și senator. Părinții săi, Constantin (de origine greacă) și Ana (Anastasia, de etnie sârbă) Stavride, au fugit din Bulgaria de teama turcilor, refugiindu-se în 1830 în Țara Românească, unde și-au schimbat numele din Stavride în Constantinescu. A fost cumnatul lui Spiru Haret și socrul lui Constantin Angelescu, două figuri de referință în domeniul educației în România.
Grigore s-a stabilit în județul Buzău, unde a subarendat terenuri și puțuri de petrol la Sărata, reușind să-și mărească averea prin achiziționarea unor moșii. Este considerat primul întreprinzător care s-a ocupat de exploatarea petrolului folosind mijloace perfecționate. Din 1880, a devenit singurul proprietar al exploatărilor de la Sărata Monteoru, pe care în 1887 le-a concesionat consorțiului austriac „Offenheim Singer Co.” (din 1897, Societatea „Steaua Română”). A înființat o rafinărie, gara Monteoru și un spital (în 1904, la Pogoanele).
La Monteoru, în 1888, a construit o vilă impozantă, înconjurată de un parc dendrologic vast. Cunoscând valoarea terapeutică a izvoarelor din zonă, folosite empiric de săteni și susținut de rezultatele analizelor chimice realizate de Alfons Oscar Saligny și Constantin Istrati, Grigore, sfătuit de dr. Guyenot, medic la Aix-les-Bains, a început în 1892-1893, cu ajutorul arhitectului german Eduard Honzik, construirea unui hotel cu 50 de camere, un restaurant și instalații de tratament. La 1 iulie 1895 a avut loc inaugurarea oficială a stațiunii balneare Sărata Monteoru, care în scurt timp a devenit cunoscută atât în țară, cât și în Europa.
Grigore Constantinescu-Monteoru a fost membru în Comitetul de supraveghere și administrație al Gimnaziului „Tudor Vladimirescu” (actualul Colegiu Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu”), alături de Iancu Marghiloman și Procopie Casotta. A fost implicat și în Comitetul de conducere a Ligii Culturale, secțiunea Buzău, și în Comitetul constituit la 1 august 1877 pentru sprijinirea acțiunilor militare din Războiul de Independență al României (1877-1878) prin colecte și strângerea de fonduri.
Grigore Constantinescu-Monteoru este înmormântat în cavoul familiei de la Monteoru, realizat de arhitectul german Eduard Honzik.
