Ziua de Dragobete – tradiții, obiceiuri și superstiții

Ziua de Dragobete se sărbătorește în fiecare an pe 24 februarie. Dragobetele este o zi dedicată iubirii și una dintre cele mai frumoase tradiții ale poporului nostru. De Dragobete îndrăgostiții își fac daruri, cei căsătoriți își reafirmă iubirea, iar cei care nu au încă o pereche, acum e momentul cel mai potrivit să o caute.

În calendarul popular ziua de Dragobete marchează începutul vremii frumoase, a primăverii, a renașterii naturii. Oamenii se înseninează și lasă în urmă frigul și urâtul de peste iarnă.

Se știe conform tradiției că Dragobete ar fi fost fiul babei Dochia, un tânăr chipeș și voinic care influența în bine viața celor pe care îi întâlnea. Timp de sute de ani, Dragobete apărea în visele tinerilor pentru a-i învăța tainele iubirii.

La naștere, Dragobete a avut patru ursitori de seamă, care i-au oferit daruri din cele mai alese. Prima ursitoare a fost primăvara care i-a oferit iubirea. A doua ursitoare a fost vara, care i-a dat în dar dulceața fructelor și căldura dragostei. A treia ursitoare a fost toamna, care i-a dăruit un fluier pentru a înveseli oamenii cu cântecele lui. Ultima ursitoare a fost iarna, care i-a oferit o îmbrăcăminte albă, imaculată, cu sclipiri de diamante.

Posesor al acestor daruri, Dragobete reușea să seducă fiecare tânără care îi ieșea în cale, motiv pentru care a devenit un simbol al dragostei și al iubirii.

Mai târziu, când devenise deja tânăr fecior, Dragobete a mers în munți, unde a învățat despre plante și animale. Astfel, Dragobete devine, în credința populară, stăpânul păsărilor și al plantelor.

Se spune de asemenea că Dragobete, după ce a murit, s-a transformat într-o plantă numită năvalinc, plantă care apare primăvara în mai toate poienile. Această plantă se folosește conform tradiției populare pentru descântece de dragoste și pentru tratarea rănilor. De aici și denumirea populară a sărbătorii de Dragobete – “Năvalnicul”.