VIDEO Zeci de bătrâni, bolnavi și singuri pe lume, din azilul de la Vintilă Vodă riscă să rămână pe drumuri
Zeci de bătrâni abandonaţi de familii sau rămaşi singuri pe lume au primit şansa să-şi trăiască ultima parte a vieţii în tihnă şi pe mâini bune, în azilul din Vintilă Vodă, realizat pe structura unuia dintre spitalele închise pe vremea guvernului Boc. Pericolul închiderii lăcașului pândește de câteva luni însă niciodată nu se simte ca acum.
Dacă nu găsește sursă de finanțare până la iarnă, directorul căminului trebuie să evacueze peste 40 de asistați, unii fără rude, invalizi sau paralizați, și să concedieze 24 de angajați.
Mila pentru un suflet lovit de soartă este crezul tuturor celor care trăiesc sau muncesc în căminul de la Vintilă Vodă. Aici a găsit ajutorul necesar, după moartea fiicei sale la numai 47 de ani, tanti Maria. Buzoianca de 75 de ani nu mai are deloc liniște după ce a aflat că acest capitol al vieții, care durează de trei ani, se poate încheia brusc, în următoarele luni.
”Este foarte bine aici, atât de mulțumită sunt de căminul ăsta. Dar să știți că eu am încredere în Dumnezeu și nu ne lasă pe drumuri. Nu am unde să merg pentru că nu pot să merg, mâncare nu pot să gătesc, pentru că nu pot să stau în picioare. Vă rugăm din tot sufletul să rămânem în căminul ăsta, eu nu știu ce aș putea face”, ne spune Maria Ciufu.
Pentru 800 de lei pe lună, Constantin Modoran primește la Vintilă Vodă șansa de a-și continua viața după o teribilă cumpănă: a rămas fără ambele picioare. Abia mai zărește cu un singur ochi, însă bărbatul de 68 de ani se încăpățânează să fie un om activ și bine informat.
”Mi-au degerat picioarele, am stat ca blegul fără să mă trtez și după un an și ceva am rămas fără picioare. Am nevoie de sprijin pentru că mai am opt operații în afară de asta, apoi cu ochiul drept nu văd deloc iar cu ochiul stâng văd în ceață”, spune Constantin Modoran.
Într-un alt colțișor al căminului găsim o altă poveste tristă, despre o viață ruinată de moarte și boli. La doar 62 de ani, Elena Apostol își poartă pe umeri, între pereții azilului, povara grea a unei paralizii. Moartea unei nepoate, apoi a soțului, i-a produs femeii un accident vascular distrugător. Le-a spus fetelor ei să o ducă la azil.
”Toată rugămintea mea este să se continue cu acest cămin pentru că e nevoie și toată lumea ajunge la bătrânețe. Este a doua casă pentru mine. Perna mea este mereu plină de lacrimi, pentru că nu vreau să plec din aces cămin unde sunt din 2011”, mărturisește Elena Apostol.
Citeste mai mult: stiridebuzau.ro
|
Se încarcă comentariile ... 0███████████████████100%
|
