Un gust amar • Opinia Buzău

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am fost bulversat peste măsură de ceea ce s-a întâmplat sâmbătă seară la Bucureşti. Nici acum, când scriu aceste rânduri, la peste o jumătate de zi după eveniment, nu am izbutit să scap de gustul amar. Sâmbătă seara am crezut că nu pot aprecia evenimentul la justa sa ­va­loare din pricina andrenalinei pe care Simona Halep o administrase unui întreg popor în urmă cu câteva ore.

Efectul andrenalinei a trecut, gustul amar a rămas. Şi l-am căpătat, în primul rând, văzând zecile de mii de amărâţi aduşi din toate colţurile ţării pentru a ­ma­nifesta în favoarea unei cauze care nu le aparţine. Deopotrivă amărâţii înalţi şi verzi ca bradul prezentaţi de televiziunile ,,pro”, ori amărâţii abrutizaţi de băutură care înjurau în gând că au ratat o seară la crâşma din sat şi bătaia aferentă aplicată soţiei tradiţionale, prezentaţi de televiziunile ,,anti”.