Tradițiile românești, păstrate cu sfințenie de o familie din Mânzălești. Soții Matei, printre puținii buzoieni care cunosc meșteșuguri străvechi

Într-o lume în care tehnologia este prezentă în aproape fiecare domeniu, în comunele Buzăului sunt încă meșteri populari care respectă tradițiile, care păstrează vii meșteșuguri populare vechi de sute de ani. Este și cazul unei familii din Mânzălești. Soții Matei, Maria și Emil, sunt printre puținii buzoieni care cunosc tainele artei populare. Sunt printre puținii meșteri care se luptă să păstreze tradițiile și să le predea mai departe generațiilor tinere, scrie sansanews.ro.

Emil Matei este singurul olar de pe Valea Slănicului pentru care roata și lutul nu mai au niciun secret. A învățat tainele acestei meserii de aur încă din adolescență. De fapt, i-a plăcut atât de mult olăritul încât a petrecut timp pe lângă olarii cu ani buni de experiență și a „furat” tainele meseriei. A practicat meseria zi de zi într-o secție de ceramică ce a funcționat în comună.

„Sunt olar și am învățat meseria asta de la cineva din comună, pe vremea când funcționa o secție de ceramică. M-am angajat și am prins de la oamenii care lucrau acolo, de la olarii bătrâni. Câțiva dintre ei mi-au și arătat, dar mai mult am furat meserie și azi așa, mâine așa, mă urcam și eu pe roată, mai făceam, mai mă uitam la câte unul din ei și, încet-încet, am început să învăț. De tânăr am învățat, până să plec în armată. Apoi, după stagiul militar, m-am întors, m-am reangajat acolo și am început să fac ceea ce era acolo: ghivece de flori, oale, vaze pentru flori, ce se cerea, ce aveam de făcut. Cred că am lucrat peste zece ani, poate și mai bine.”

Acum, olăritul a rămas doar la stadiul de pasiune. O pasiune la fel de mare ca în primii ani. Pentru Emil Matei, prezența unui grup de elevi în comună sau prezența la un târg de meșteri populari reprezintă cea mai mare bucurie a vieții. Să se așeze la roată, să modeleze lutul și să le arate celor din jur cum poate fi confecționat un vas, toate acestea sunt pentru olarul de pe Valea Slănicului mulțumirea supremă.

 “Să faci un vas de lut durează, dar dacă pui suflet și îți place, înveți. Sau, mai bine zis, meseria nu se învăță, întotdeauna se fură. Durează, dar dacă vrei, reușești. Cel mai mult mi-aș fi dorit să fac un atelier din acesta, cât de mic ar fi fost el. Pentru că aș vrea să învăț tinerii pentru a duce mai departe tradiția, îmi doresc foarte mult să învăț pe cineva, să le arăt ce înseamnă...

Citește articolul integral pe sansanews.ro.