Târgul „Drăgaica”, de la ciuma bubonică la coronavirus

Viorel FRÎNCU membru UZPR

La început, „Drăgaica”, iarmaroc milenar, după cum susţin etnologii, a fost sărbătorită ca rit desprins din vechile culte agrare. Pe parcursul timpului, sensul magic al acesteia s-a diluat, partea de comerţ, la care se adaugă cea de agrement, capătă pondere, fiind determinantă, în final.

În opinia istoricilor Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu, astfel de nedeie se petreceau şi în Carpaţii Meri­dionali şi Orientali, acele „«târguri de două ţări» fiindcă se adunau la ele locuitorii de pe ambii versanţi, atât din Transilvania, cât şi din Ţara Românească sau din Moldova”.

Totuşi, „Drăgaica” din Munţii Penteleu era prea departe de drumurile ce începuseră să intersecteze târgul Buzăului, aşezare ce prinsese a se dezvolta, mai ales odată cu înfiinţarea, în jurul anului 1500, a reşedinţei episcopale.