Unul dintre cei mai adulați scriitorii buzoieni ai momentului, cel puțin din perspectiva unei anumite generații, este Nicolae Pogonaru. Suit la cer de o anumită parte a criticii, coborât cu picioarele pe pământ de o alta, Nicolae Pogonaru și-a văzut nestingherit de drumul său literar și și-a construit o linie literară distinctă.
Cel născut la 14 august 1950 în comuna Mărăcineni din județul Buzău avea să cunoască o ascensiune fulminantă în plan literar, fără ca astrele, mai greșesc și ele, să-i prezică fructuoasa carieră literară. Toată această activitate a fost susținută de faptul că este licențiat în filologie, specializarea Limba română-Limba franceză, a Universității București, și a studiilor post-universitare desăvârșite la Centre Intérnational d’Études Pédagogiques din Sèvres, Franța. Faptul că este un spirit liber și de necenzurat, un boem în adevăratul sens al cuvântului, a făcut posibilă o activitate debordantă în presa postdecembristă, literară și de atitudine, unde a fost fondator și redactor la Amphitryon, Amprenta, Arhipelag, Carambol, Carevasăzică, Focuri Vii, Lampa lui Aladin. Revistele literare de mare prestigiu i-au deschis larg porțile: Bucureștiul literar și artistic, Cafeneaua literară, Cronica, Cetatea, Dunărea de Jos, Fereastra, Oglinda literară, Poezia, Plumb, România literară, Spații culturale, Sud și multe altele.
Se încarcă comentariile ... 0███████████████████100%
|