Şlefuitorii de cuvinte / Medalion literar - Nichita Stănescu • Opinia Buzău

Avem impresia, aproape mereu, că a vorbi despre marile personalităţi ale literaturii române şi universale este o treabă foarte uşoară. M-am convins că lucrurile nu stau tocmai aşa. Mă străduiesc să aduc în faţa cititorilor acele personalităţi care au marcat epoca lor. Una dintre acestea este şi Nichita Hristea Stănescu. S-a născut la data de 31 martie 1933 la Ploieşti, remarcându-se ca poet şi eseist.

Face parte dintr-o familie cu rădăcini româneşti (prahovene, după tată) şi ruseşti (din regiunea Vorenej, după mamă). Familia mamei s-a refugiat în România după Marea Revoluţie din Octombrie, în urma prigoanei bolşevice. A urmat liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti între 1944 şi 1952, iar între anii 1952 şi 1957 Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti. După absolvire lucrează în presa literară. Primele versuri îi apar, simultan, în anul 1957 în revista „Tribuna” de la Cluj şi „Gazeta literară”.