Şlefuitorii de cuvinte / Medalion literar - Ion BARBU • Opinia Buzău

Se naşte la 19 martie 1895, la Câmpulung Muscel, marele matematician Dan Barbilian, cel ce avea să fie arhicunoscut ca scriitor cu pseudonimul Ion Barbu. În anul 1914 îşi dă bacalaureatul cu o comisie condusă de prof. Gheorghe Ţiţeica, iar din toamnă urmează secţia de matematici a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti.  La 18 septembrie 1918, Alexandru Macedonski îi publică în revista „Literatorul” poezia „Fiinţa”. Este debutul absolut. În anul 1919 se duce cu toate versurile scrise la Eugen Lovinescu.

Este prezentat călduros în „Sburătorul” din 8 decembrie. Acum semnează pentru prima oară cu pseudonimul Ion Barbu, ce va fi păstrat pentru totdeauna în literatura română. Peste doi ani îşi ia licenţa în matematici. Peste câteva luni, la recomandarea lui Gheorghe Ţiţeica, este trimis cu o bursă în Germania, la Universitatea din Goettingen pentru pregă­tirea tezei de doctorat, titlu pe care îl obţine în anul 1929. Predă matematici la câteva licee bucureştene şi, în acelaşi timp, este asistent la catedra de geometrie analitică de la Facultatea de Ştiinţe. În anul 1921 debutează editorial cu placheta „După melci”, iar volumul „Joc secund”, ce apare în anul 1930, primeşte comentarii pozitive de la Al. A. Philippide, Şerban Cioculescu, Al. Rosetti, Perpessicius, G. Călinescu. Este ultimul volum tipărit antum. Se pare că ştiinţele matematice l-au acaparat definitiv. Cercetările sale au dus la un număr important de lucrări în acest domeniu. Este arhicunoscută, în geometrie, teoria spaţiilor Barbilian.