Satul lui Băieşu, la final de poveste. Mai puţin de 40 de suflete rezistă în cătunul dintre dealurile Buzăului VIDEO

Tanti Oniţa este unul dintre puţinii locuitori ai satului Băeşti, aflat la 40 de kilometri distanţă de reşedinţa de judeţ Buzău. Îşi duce bătrâneţea singură şi numai grija pentru animalele din bătătură o fac să reziste sub greutatea celor 82 de ani ai săi. 

”Mai mulţi câini decât oameni, pentru că am stat şi am făcut socoteala. Vreo 35 de suflete  mai suntem; îi numeri pe degete. E grea viaţa aici, pentru că nu ai un magazin aproape”, spune Oniţa Toader. Între vizitele copiilor de la oraş, singurele suflete care-i ţin companie bătrânei sunt motanul Miki şi Lis, un căţel jucăuş. La nevoie, este ajutată de câţiva vecini un pic mai tineri decât ea. 

Gospodăriile lor sunt despărţite de câteva case părăsite, în care paturile, dulapurile cu veselă şi alte piese de mobilier au rămas intacte, aşa cum le-au lăsat cei care le-au locuit cândva.

”Sunt mai multe bătrâne, tineret mai sunt eu cu Sandu, Nicu cu Vica, dar şi noi suntem în etate. Eu am 60 de ani. Cu aprovizionarea e cel mai greu, pentru că trebuie să mergem pe jos, la Izvoru, vreo patru kilometri”, spune Elena, localnică din Băeşti.

Foto Iulian Bunilă 

Bătrânii rămaşi în satul izolat spun că nu aud glăscior de copil pe uliţe decât atunci când le vin strănepoţii în vizită. Zeci de case au fost rase de pe faţa pământului, iar rămăşiţele unor garduri sunt dovada că aceste gospodării au existat cândva.

Vechea vatră a satului a dispărut,... [Citește articolul integral pe adevarul.ro].