Sărbătorile de iarnă în județul Buzău | Practici şi obiceiuri în zona Buzăului #turismbuzau

Perioada sărbătorilor de iarnă este mult aşteptată de fetele nemăritate, dar şi de gospodarii superstiţioşi care vor să afle cum le vor fi recoltele în noul an. Pentru că este un moment de cumpănă când timpul cosmic îşi reînoieşte calitatea, în judeţul Buzău au loc începând de la Crăciun şi până la Bobotează o sumedenie de practici pentru aflarea viitorului. Cîte bordeie! Atîtea obiceie! O spun românii, iar vorba este cum nu se poate mai adevărată. Despărţite de cîteva zeci de kilometri, localităţile rurale ale judeţului Buzău au fiecare tradiţii diferite în care cei mai mulţi localnici cred încă cu tărie.
În preajma anului nou, la Pătârlagele se practică semănatul. O modalitate prin care localnicii ajung să afle cît de rodnice le vor fi grînele.

În noaptea dintre ani, oamenii află inclusiv cum va fi vremea. Dacă va fi secetă ori vor fi loviţi de inundaţii sau îi aşteaptă un an îmbelşugat cu ploi ca mana cearească-totul despre vreme mai acătări ca meteorologul de serviciu se poate afla cu ajutorul aşa zisului calendar de ceapă. Obiceiul este vechi de mai bine de o sută de ani şi se practică şi în zilele noastre la Chiojdu, Ulmeni, Vadu Paşii, Movila Banului, Căneşti, Gălbinaşi sau Blăjani. Se iau 12 coji de ceapă sau nucă , li se dă fiecăreia denumirea lunilor anului, se aşeză seara într-o copăiţă cu mălai lângă vatră sau fereastră şi se presară un strat de praf de sare în interior. Dimineaţa se află cât de ploiose vor fi lunile anului nou după cantitatea de apă din fiecare ghioc de ceapă.

Noaptea dintre ani este mult aşteptată de fetele nemăritate care speră că prin practicile specifice perioadei să afle mai multe despre viitorii lor soţi. În noaptea de Sf Vasile fetele mătură gunoiul din casă cu mâinile la spate, îl presară pe mătură sau pe făraş în pragul casei sau în mijlocul curţii, se aşează cu picioarele pe gunoi şi ascultă din ce parte latră câinii pentru a afla direcţia în care se vor mărita.

La Glodeanu Sărat în seara de Anul Nou, pe întuneric, fetele numără paşii de la gardul curţii, oprindu-se de obicei la unul cu soţ sau un număr magic şi lasă spre recunoaştere un semn. Dimineaţa se duc şi îl examinează: soţul va fi bogat dacă urma de pas îngheaţă sau sărac dacă urma nu ingheaţă peste noapte. Această practică se desfăşoară la fel şi în Odăile, Valea Muscelului, Măracineni, Gura Teghi sau Căneşti.

Practici asemănătoare au loc la la Văcăreasca sau Potoceni iar fetele nemăritate încă sunt cele care parcurg cu sfinţenie paşii pentru aflarea ursitului în prag de an nou. Dacă semnele le indică un soţ bun frumos şi bogat, ele continuă să creadă în obiceiurile şi tradiţiile de care au aflat de la bunicii ori străbunicii lor. Dacă lucrurile nu sunt chiar pe placul tinerelor, ajung să spună că practicile cu pricina sunt învechinate, iar modernismul nu le permite să creadă în astfel de metode.

Ioana Câmpeanu