S-a prăbușit turla bisericii din Mănăstirea Rătești

Prăbușirea turlei bisericii din Mănăstirea Rătești simbolizează neputința oamenilor în salvarea ansamblului monahal de la dispariție. Reprezentanții Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei spun că investițiile pentru consolidarea terenului și refacerea clădirilor sunt atât de mari încât nu se știe dacă mănăstirea va mai fi salvată vreodată.

Localitatea buzoiană Rătești este pe cale să dispară de pe harta comunităților monahale din România, după aproape cinci secole de existență. Aici a dăinuit multă vreme o mănăstire de maici, devenită în ultimii zeci de ani obiectiv turistic de importanță națională.

O puternică alunecare de teren, din noaptea de 14 spre 15 mai 2014, a transformat aşezământul religios cu începuturi în secolul al XVI-lea, într-o ruină.

A fost închisă, după ce stăreţia, clădirea muzeului, mai multe chilii şi biserica veche de peste 170 de ani s-au surpat din cauza alunecărilor de teren provocate de ploile abundente din mai 2014.

Prima distrusă de alunecări a fost stăreţia Mănăstirii Răteşti. Ulterior, mai multe chilii au fost distruse şi ele după ce pământul a continuat să se surpe.

Pentru că încăperile în care trăiau călugăriţele și surorile au devenit de nelocuit, viaţa femeilor fiind pusă în pericol, autorităţile bisericeşti au luat decizia de a le muta în centrul social filantropic aflat în apropierea Mănăstirii Răteşti şi aparţinând Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei.

Alunecările de teren au continuat trei luni, ajungând şi la biserica mănăstirii. De atunci s-a încercat stabilizarea terenului şi oprirea alunecării, însă nu s-a reuşit mare lucru, fiind necesari mulţi bani pentru refacerea aşezământului monahal.

”La biserică nu s-a mai făcut nimic, din lipsă de bani. Clădirea s-a tot afundat în pământ și deja turla s-a probușit în interior, având acoperiș din lemn. Trebuie refăcută din temelii, dacă vor fi bani vreodată”, ne-a declarat Maica Ghelasia, stareța mănăstirii.