Orasul paralel

Am putut înţelege multe lucruri petrecute în ultimul an şi jumătate în urbea noastră. Chiar şi faptul că nişte semianalfabeţi, scoşi în şuturi dintr-o instituţie, au avut pretenţia, la un moment dat, să fie păstraţi acolo, pe posturi ,,conforme cu pregătirea lor” (universitară), chiar dacă desăvârşită pe sistemul ,,păcănele“. Chiar şi nemul­ţumirea unora că Palatul Comunal nu s-a procopsit cu un Făt-Frumos care să asfalteze într-un an cât ar fi trebuit să asfalteze altul în douăzeci, ori nemulţumirea altora că, totuşi, se asfaltează. Sau chiar revolta unor gospodine că li s-ar putea interzice să continue a pune la uscat rufele în balcoane. Şi multe altele.

Însă nu pot pricepe, să mă pice cineva cu ceară, revolta, chiar şi a unei singure persoane, că buzoienii vor fi amendaţi dacă sunt surprinşi scuipând pe stradă. Sau aruncând coji de seminţe pe jos, sau refuzând să strângă nevinovatele producţii ale căţeilor de companie scoşi la plimbare.