Orasul care se incalzeste cu coji de seminte

A venit sau nu iarna? Nici da, nici nu din ce am vazut astazi in zona de campie a Baraganului. Pentru mine insa, ceata densa care a dus vizibilitatea sub o suta de metri e semn clar ca va sa vina repede iarna adevarata care ne pune instantaneu mainile in buzunare sau manusi, ne ascunde capul in caciuli si ne retine pasul mai pe loc. Sa vina!

Sa vina spun si cei peste zece mii de locuitori ai orasului Nehoiu care din 2 noiembrie 2018 rasufla usurati: stau confortabil la caldura si platesc cea mai ieftina gigacalorie din Romania!

Cine spune ca nu se poate mai ales acolo unde probabil te astepti mai putin sa se intampla ceva cu totul si cu totul iesit din comun? Si mai este un aspect pe care il observ la asezarea dintre apele curgatoare Buzau si Basca Rozilei: prea multa cumintenie parca nu trebuie sa o caracterizeze.

Freamatul de dimineata din orasul acesta de munte al judetului Buzau seamana leit cu cel dintr-o scoala: apar valuri de oameni care se agita pret de maxim doua ore si dintr-o data dispare toata lumea. Poti sa strigi si parca nu raspunde nimeni. Doar masinile care stiu drumul oilor, caci asa ii zicea drumului national 10 ce porneste din Buzau si se opreste la Brasov, dau de-a fuga in mod continuu. Nimic nu le opreste trecerea. Curbele stranse din acest oras iti taie rasuflarea, dar sunt o caracteristica a vietii de la munte.

In aprilie 2019, Nehoiu implineste 30 de ani de cand este oras. Si vrea sa ramana oras in acte, in devenire si in comportament!

Cheltuim banii, nu-i  dam inapoi!

Forfota din orasul de la munte are alta conotatie. Am sa aflu despre ce este vorba peste circa o ora de discutat fie cu oamenii care lucreaza inspre zona Foresta Nehoiu, dar si la poarta spitalului orasenesc, precum si de la tinerii care trec pe celebrul pod ce rupe urbea in doua si ii deschide poate cea mai luminoasa panorama din categoria oraselor buzoiene. Nehoiu se arata ca un oras domol de munte in care viata este randuita dupa reguli ancestrale intrerupte din cand in cand de vartejul modernismului. Fac popas langa o batrana care isi tine de brat  sotul bolnav. Se indreapta catre poarta spitalului. Vine de pe Valea Nehoiului cu speranta ca tura a patra de internare va fi cea care sa aduca sanatate pentru o perioada mai lunga. Batranul isi duce gura intre palme si tuseste. De trei ori a venit cu ambulanta. Ce s-ar face ea daca nici spital nu ar mai fi? Imi spune ca i-a adus un vecin cu masina. A tot ocolit pentru ca in oras se lucreaza la sistemul de termoficare. Nu-mi da detalii pentru ca e prea trista.