Laptele a ajuns să coste la poarta fermei mai puţin decât apa plată. Cine dictează preţurile de achiziţie

Asocierea crescătorilor de vaci şi, ulterior, adaptarea exploataţiilor la parametrii ceruţi de achizitorii laptelui, ar putea fi una dintre soluţiile salvatoare.  

Ioana Toma deţine în comuna buzoiană Cilibia o fermă cu peste 50 de vaci de lapte din rasa Bălţată Românească. Spune că se numără printre norocoşii care au prins contract cu o fabrică de lactate şi brânzeturi din Râmnicu Sărat care plăteşte satisfăcător. Alţii, abia dacă vând cu un leu litrul de lapte la poartă. Nedrept, spune femeia, ca litrul de lapte produs cu investiţii în juraje şi mână de lucru, să coste mai puţin decât apa plată.

„Sunt foarte rare cazurile în care li se oferă crescătorilor 1 leu şi 50 de bani pe litrul de lapte. În rest, este foarte ieftin laptele la poarta fermei şi nu ajunge nici la valoarea unei sticle de apă. Nu ai cu cine să te cerţi, din păcate. Au ajuns oamenii să ţină vacile şi de milă însă nu mulţi îşi mai permit să le ţină în gospodării”, spune Ioana Toma, fermier din Cilibia.

Vara, când păşunile sunt verzi, ferma din Cilibia a Ioanei Toma livrează fabricii de lactate şi brânzeturi din Râmnicu Sărat, unul dintre puţinii colectori din regiune, aproximativ 300 de litri de lapte crud zilnic. Preţul la achiziţie mai creşte spre iarnă, cu 30, până la 50 de bani, când vacile dau mai puţin lapte.

Buzoianca spune că banii rezultaţi din vânzarea laptelui sunt puţini, după ce scoate de la socoteală cheltuielile cu întreţinerea fermei, furajele şi salarizarea angajaţilor. Pentru a livra lapte da calitate, aşa cum cer colectorii, spune Ioana Toma, fermierul este obligat la efort financiar deloc de neglijat.

„Preţul laptelui nu acoperă nici pe jumate cheltuielile, însă e tot ce putem obţine la ora actuală. În schimb, ne apasă mult grija că se pot majora oricând cheltuielile cu nutreţul, cu îngrijirea animalelor, cu remuneraţia oamenilor, care sunt din ce în ce mai greu de găsit. Deja, am auzit pe mulţi că vor să vândă cirezile la toamnă”, declară Ioana Toma, proprietara fermei de vaci din Cilibia.

Nu oricine poate vinde laptele procesatorilor

Lista procesatorilor de lapte din judeţul Buzău este foarte scurtă, se plâng fermierii, cel mai mare fiind fabrica de lactate şi brânzeturi din Râmnicu Sărat. Alţi producători de brânză îşi asigură necesarul de lapte din efectivele proprii de vite, iar câţiva, număraţi pe degete, funcţionează în cadrul unor asociaţii cu crescători de animale şi procesatori de lactate laolaltă.

„Unirea gospodarilor din Mihăileşti” este una dintre cooperativele din zona Munteniei capabile să valorifice o gamă largă de produse agricole, inclusiv lactate şi brânză de vaci.  În asocierea cu sediul în comuna buzoiană Mihăileşti sunt atât crescători de vaci, cu zece până la 50 de capete, cât şi furnizorii furajelor necesare unei hrăniri adecvate a vitelor în perioada de stabulaţie. Lanţul este închis de procesatorul de brânzeturi, care poate absorbi întreaga cantitate de lapte produsă de gospodarii înscrişi în cooperativă.  

„Le spun furnizorilor de lapte aşa: cumpăr kilogramul de brânză de la voi cu 15 lei, de exemplu. Atunci, eu transform laptele în kilogramul de brânză. Dacă îmi intră opt litri de lapte în kilogramul de brânză, împart 15 la 8 şi rezultă preţul. Deci, tu decizi cum îţi faci laptele, nu eu. Dacă faci un lapte de bună calitate, poţi obţine şi o medie de 2,5 lei pe litrul de lapte, care e un preţ foarte bun”, explică Dan Ivaşcu, preşedintele Cooperativei agricole ”Unirea gospodarilor din Mihăileşti”.

Acesta spune că, la negocierea preţului de colectare a laptelui... [Citește articolul integral pe adevarul.ro].