Învierea Domnului (Sfintele Paște)! Duminica Sfintei Învieri (Începutul Penticostarului)

Paști, Paştile sau sărbătoarea anuală a învierii Domnului — este cea mai de seamă dintre praznicele împărăteşti, în creştinătatea ortodoxă, „al praznicelor praznic, sărbătoarea sărbătorilor” (cum este numit în Canonul Paştilor din Penticostar). Din punct de vedere calendaristic, de sărbătoarea Paştelor este legat tot ciclul mobil de sărbători, al anului bisericesc (liturgic). De această dată e legată ordinea (succesiunea) şi denumirea duminicilor de peste an, cu evangheliile şi apostolele care se citesc la Liturghie în tot cursul anului. Importanţa acestei sărbători i-o conferă şi ciclul de trei zile, cât se sărbătoreşte.

Cuvântul Paşte (folosit de obicei la forma de plural lat. Paschae), e de origine ebraică (Pesah-trecere) şi era folosit pentru sărbătoarea azimilor (Pascha) sărbătoare anuală în amintirea trecerii prin Marea Roşie, când s-au eliberat din robia egipteană (Ieşire 12, 27), la 14 Nisan (prima lună plină de după echinocţiul de primăvară). După unele păreri, termenul Paşti, cât şi sărbătoarea iudaică Pascha, ar fi de origine egipteană (în Ib. egipteană Paşeh = trecere). În timpul robiei în Egipt se sărbătoarea. în valea Nilului, ziua echinocţiului de primăvară, adică a trecerii soarelui din emisfera australă în cea boreală (nordic), ca zi a biruinţei luminii asupra întunericului. Evreii au păstrat denumirea şi serbarea, dându-i însă un sens religios şi naţional. Din Ib. ebraică, cuvântul a fost preluat de creştini, fără a fi vreo legătură, decât de nume, între sărbătoarea creştină a Paştelor şi vechea sărbătoare iudaică.