Fără cârnaţi de Pleşcoi sau ţuică de Pătârlagele. Pandemia anulează „Drăgaica“, târgul vechi de două secole

Renumitul târg organizat în luna iunie, în Buzău, nu se va mai organiza anul acesta. Vor fi afectaţi zeci de comercianţi care în perioada târgului îşi echilibrau veniturile, având un flux mare de clienţi, dar şi bugetul local care aştepta încasări substanţiale din taxa de intrare şi chiria percepută comercianţilor.

Drăgaica, cel mai vechi târg de la Curbura Carpaţilor, ar trebui să-şi deschidă porţile pentru turişti şi vizitatori din toate colţurile ţării în prima săptămână din iunie, aşa cum a făcut-o neîntrerupt în ultimele decenii.

În ultimii ani, a fost regândită ca un festival etno-cultural, deschis artelor spectacolului modern cu influenţe etno şi care, prin prezenţa meşterilor populari, se reînvie tradiţia târgului de meşteşugari.

După 2016, târgul vechi de peste două secole a fost rebranduit. În fiecare seară din cele două săptămâni de târg sunt programate concerte susţinute de nume mari ale scenei româneşti. În cadrul acestuia are loc şi Festivalul "Benone Sinulescu".

Târgul Drăgaica a devenit astfel un bun prilej de a face cunoscute la nivel naţional mărcile tradiţionale ale zonei, precum cârnaţii de Pleşcoi, covrigii de Buzău, Tămâioasa de Pietroasele sau ţuica de Pătârlagele.

Din cauza pandemiei care afectează întreaga lume, în anul în care împlineşte 242 de ani de atestare documentară, bâlciul cunoscut în toată ţara este anulat. Decizia a fost luată în luna aprilie, în perioada stării de urgenţă.

„Chiar dacă se vor relaxa poate restricţiile în săptămânile viitoare nu cred că vor mai fi permise activităţile cu multe persoane”, declara Constantin Toma, primarul municipiului Buzău.

Vor fi afectaţi zeci de comercianţi care în perioada târgului îşi echilibrau veniturile, având un flux mare de clienţi, dar şi bugetul local care aştepta încasări substanţiale din taxa de intrare şi chiria percepută comercianţilor.

La ediţia din 2019, la Drăgaică au fost în jur de 280.000 de vizitatori. Doar din vânzarea biletelor la preţul de 2 lei de persoană s-au încasat peste 250.000 de lei, în condiţiile în care mulţi dintre vizitatori au fost copii şi studenţi, scutiţi de la plata accesului în târg.

Drăgaica alimenta bugetul local din parcarea cu plată şi chiriile pe care cei cu piese de agrement, terase şi diversele tarabe le plătesc pentru prezenţa în perimetrul târgului.

Anul trecut, taxa pentru ocuparea terenului cu piese de distracţie şi terase de alimentaţie publică a fost de 2 lei mp/zi. Au plătit 30 lei/mp/zi comercianţii de îngheţată, vată de zahăr şi floricele, 10 lei/mp/zi, cei cu gogoşi, clătite şi kurtos

Pentru spaţiile cu articole din piele şi blană s-a perceput taxă de 15 lei/mp/zi, iar pentru vânzarea produselor industriale, 5 lei/mp/zi. De asemenea, taxa pentru închirierea căsuţelor s-a ridicat la 1.500 lei pentru toată perioada iar meşteşugarii au plătit 60 de bani/mp/zi chiria căsuţelor.

Cea mai mare parte din sumele strânse a fost reinvestită în organizarea spectacolelor, susţinute de peste 200 de artişti.

Târgul Drăgaica, cel mai vechi din Muntenia, datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea

Cu o tradiţie de peste două secole, „Drăgaica” rămâne una dintre cărţile de vizită ale Buzăului şi un târg iconic pentru întreaga Muntenie. În 1778, Alexandru Ipsilanti încredinţa organizarea târgului Drăgaica Episcopiei Buzăului, care l-a patronat timp de mai bine de un veac.

Pe vremea aceea, iarmarocul ţinea 3 zile şi era organizat în zona Simileasca. Târgul, amintit pentru importanţa lui de Dimitrie Cantemir în “Descrierea Moldovei”, este menţionat ca aducător de mari venituri într-un document din 26 august 1778, de la Alexandru Ipsilanti.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, târgul “Drăgaica” este mutat la marginea Buzăului, la Bănceşti, sat aparţinător comunei Simileasca, Alexandru Ipsilanti încredinţându-l, printr-un hrisov domnesc, datat august 1778, Episcopiei, când i se acordă vama târgului odată cu scutirea de oierit, cu toate veniturile sale obţinute, în principal, din desfacerea produselor agricole, dar şi a altor mărfuri ale crescătorilor de vite ori ale meşteşugarilor veniţi pe ruta Lemberg – Cernăuţi – Bacău – Buzău – Silistra – Constantinopole, cunoscută ca Drumul Bogdanului sau Drumul Mare.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos: