Despre amante şi mitocănie • Opinia Buzău

Văd că, în speţa potenţialei doamne Dragnea, se împiedică lumea în nuanţe terminologice…

Amantă însemna, la ­ori­gini, iubită. Ca şi ibovnică, un sinonim care vine în română din slavă. Rădăcina latinească este verbul ,,amare”, care se traduce prin a iubi. Şi pe care-l regăsim în mai toate limbile romanice: ,,amare” în italiană, ,,amar” în spaniolă şi în portugheză, ,,aimer” în franceză.

Cu timpul, cuvântul a căpătat conotaţii peiorative. Şi a ajuns să desemneze şi – dar nu numai – parte­nera/partenerul cu care ai o relaţie adulterină, extraconjugală. Dar conform ultimei ediţii a DEx-ului, definiţia amantei/amantului este ,,persoana care întreţine relaţii de dragoste cu o persoană de alt sex, fără a fi căsătorit cu aceasta”. Sigur, nu-i exclus ca lingviştii să lucreze la o nouă definiţie, pornind de la reinterpretarea iubirii însăşi, ca nemaiţinând cont de sex. Deşi aici domnul Dragnea, susţinător declarat al familiei tradiţionale, s-ar putea să facă opinie separată!