Buzăul anilor 1916-1920, în însemnările dr. Vasile Bianu (I) • Opinia Buzău

Originar din Ardealul stăpânit de aproape un mileniu de Austro-Ungaria, doctorul Vasile Bianu, ca mulţi patrioţi români, era animat de dorinţa de a-şi vedea locurile natale eliberate de jugul străin şi reunite, împreună cu alte ţinuturi româneşti aflate în suferinţă, sub un singur steag şi formând un stat unitar. De aceea, după încheierea Păcii de la Bucureşti,  după Campania din Bulgaria (23 iunie-9 august 1913), la care a luat parte ca medic-maior, şef al Ambulanţei Diviziei a 3-a de rezervă, se desparte de camarazii săi cu urarea „Să ne vedem în Ardeal”. Şi exact după trei ani „s-a dat semnalul mântuirii neamului românesc”, în noaptea de 14/27 august 1916.

S-a născut la 30 septembrie 1858, la Aiud. Studiază la Blaj şi Bucureşti, absolvind, în 1881, Facultatea de Medicină (1877-1881), fiind în acelaşi timp şi custode al Bibliotecii Centrale. Funcţionează apoi ca medic de plasă în judeţul Bacău (1881-1882), medic la spitalul rural Slatina din judeţul Suceava (1882-1888), medic la Spitalul din Galaţi şi apoi medic primar la Spitalul Horezu-Vâlcea (1888-1891), medic primar la Spitalul “I.C.Brătianu” din Buzău (1892-1920). A funcţionat şi ca profesor de Igienă la Liceul “Al. Hasdeu” (1896-1899), fiind, totodată, şi medic-maior în rezervă, în evidenţele Regimentului 8 Infanterie Buzău. Renumit chirurg, a desfăşurat în acelaşi timp şi o laborioasă activitate culturală şi publicistică, colaborând asiduu la revistele medicale ale vremii.