Boşcodeală, la final • Opinia Buzău

Cu siguranţă, ziua de 7 martie înseamnă, cu adevărat, sfârşitul persoanei publice Constantin Boşcodeală. A fost în luminile rampei timp de 19 ani, cât electoratul buzoian care s-a prezentat la vot l-a preferat în faţa altor alternative. A rămas, după debarcarea datorată primei senţinţe, chiar fiind cu un picior în culise, în atenţia buzoienilor, cel puţin câte o dată pe lună, când se afla despre câte o nouă amânare în dosarele sale de corupţie. Miercuri seară am aflat cu toţii că fostul primar al Buzăului rămâne un om liber. Vinovat, dar liber şi bun de plată. Cum se va întâmpla acest lucru, vom mai vedea. Aşa cum vom mai vedea şi ce vor spune judecătorii în cazul unui apel, dacă va fi declarat.

Iar mai apoi se va aşterne liniştea peste numele lui. Chiar dacă, în unele cercuri, mai mult sau mai puţin mătăsoase, se speră într-o revenire pe firmament. Cică ar fi niscaiva oameni – cei câţiva care au mai rămas dintre acei mulţi care îl înconjurau cât era pe val -, care i-ar şopti la ureche, mai ceva precum sirenele lui Ulise, că pe viitor ar putea fi alesul. Pardon, realesul. Acesta pentru că nişte oameni răi şi-au bătut joc de nobilele idealuri ale social-democraţiei originale de tip Boşcodeală, aceea de a transforma Buzăul într-un oraş în care asistaţii îşi rup maşinile de lux în gropile din asfalt, iar cei care muncesc îşi luxează gleznele în găurile din trotuare.