Auziti clopotelul?

Astăzi începe un nou an şcolar în România. Ce de emoţii... Nu am pe cine conduce la şcoală, dar tot le simt. Sunt cele de odinioară, din copilărie, dublate cu experienţa vieţii. Vi se întâmplă să mai visaţi că mâine aveţi teză şi nu ştiţi nimic? Cu siguranţă!

Au trecut apoape trei decenii de când în ţara noastră se pritocesc metode aşa-zis de îmbunătăţire a învăţământului românesc. Se discută nesfârşit şi, evident, fără niciun folos. 25 de miniştri ai învăţământului în 27 de ani... Nu se simte nici măcar o adiere de vânt bun, care să aducă ordine în sistem. Programa se zbuciumă asemeni apelor unui râu vijelios de munte.

Fac parte din generaţiile care aveau manuale noi pe bănci, cu un buchet de ochiul-boului pe colţ. Nu îmi aduc aminte să-mi fi cumpărat vreun manual, poate prin liceu, dar unul-două, şi asta numai pentru că le-am vrut noi, ale mele, cu miros proaspăt. Azi, nu ştii ce să cumperi, de la ce editură, dacă tirajul ajunge şi dacă dascălul nu cumva se răzgândeşte… asupra primei opţiuni.