Textul de mai jos – al cărui titlu redă celebra replică a fostului ministru de Interne ceauşist Tudor Postelnicu, pe care a folosit-o în loc de ultim cuvânt al inculpatului înaintea condamnării pentru represiunea asupra revoluţionarilor din decembrie 1989 – nu se vrea unul care să deplângă plecarea din Palatul Victoria a buzoianului Marcel Ciolacu. Pentru că a deplânge un asemenea eveniment, trist din punct de vedere al buzoienilor care trăgeau nădejdea că acesta va continua să se lupte pentru ca judeţul nostru să se poată dezvolta într-un ritm firesc, înseamnă a-l ridica pe liderul social-democrat buzoian pe un soclu. Or, este cazul să renunţăm, odată pentru totdeauna, la a mai face statui unor oameni care acţionează normal. Pentru că normalitatea este reprezentată de lupta pe care a dus-o acesta pentru a atrage fonduri spre Buzău, şi nu de pasivitatea Elenei Udrea, de exemplu, care chiar şi când a fost pupilă prezidenţială, nu a mişcat vreun deget pentru a încerca să îndulcească în vreun fel viaţa oamenilor din judeţul în care s-a născut şi şi-a trăit copilăria şi adolescenţa.
Se încarcă comentariile ... 0███████████████████100%
|